Ma uit pe fereastra blocandu-mi privirea "afara".. Ma aflu in centrul unui oras zgomotos, plin de viata si ziua si noaptea, cu oameni reci ,veseli rar, indiferenti, egoisti si cum le place lor sa li se zica : "adaptabili"!
Totul e fugitiv, secundele se scurg intr-un ritm alert, conteaza Timpul..Dar aici, inauntru, in camera asta mare, banala, in care ma aflu, Timpul, aproape ca sta in loc!..scurgandu-se atat de greu, monoton si torturant, presandu-ma..
Stau eu cu mine insami!..Purtam un dialog..Ce poate fi mai rau de-atat: Sa-ti pui intrebari si sa te vezi eschivandu-te..sa-ti faci planuri, le vezi implinindu-se dar stii ca te minti,simti asta!..le negi apoi, nu le mai vrei..si-ti reprosezi Totul! Te cobori pana-n Iad, apoi te ridici, in alte feluri!..Ma urasc asa de mult, mi-e mila de mine, mi-e greata si vreau sa ma distrug..apoi ma iubesc, ma venerez, sunt dumnezeul in fata caruia ma-nchin, Eu sunt Dumnezeu!! creatorul meu, al realitatii mele..Realitate care va ajunge sa ma oboseasca intr-un final..
Traiesc astfel intr-o atractie si respingere de sine. Nu vreau sa gasesc Echilibrul, vreau sa Rad in hohote ,cu adevarat si apoi sa Plang,chiar in urmatoarea secunda! Si pot s-o fac..hahhahahhaaa!!!
( va urma )
O seara frumoasa iti doresc!
RăspundețiȘtergere